Nu pentru că ar fi o conspirație mondială care ne face să ne băgăm capul în fund și să umblăm așa, cum a declarat o duduie, ci pentru că:
- am 27 ani, ce naiba. Nici când eram copilă nu m-au pasionat desenele cu Pokemoni, preferam oricând ”Courage, the cowordly dog” sau ”Sailor Moon” în locul pokemonilor, de ce aș juca acum așa ceva?
- lucrez de acasă prin urmare nu mă plimb la metrou/tren/autobuz, covrigărie, birou etc. să găsesc pokemoni în drumul meu. Când ies din casă la plimbare și cumpărături chiar asta fac: cumpărături și mă plimb. Plus că am deja un ”pokemon” care îmi captează toată atenția.
- nu mă joc pe telefon, indiferent de joc. Nu stau cu nasul în telefon când ies din casă, imi ajung cel puțin 9 ore de stat cu nasul în laptop, nu simt nevoia să stau și cu ochii în telefon. Câteodată imi uit telefonul în geantă, îl scot după o zi când îmi amintesc de el.
- nu cunosc denumirea pokemonilor, care-i treaba cu ei, ce face fiecare etc., de ce aș juca ceva ce nu înțeleg?
- mă ține bateria la smartphone doar 2 zile, dacă îl mai uit și o zi în geantă …
(foto: Sa Revolta)
Nici pe mine nu m-au pasionat niciodata jocurile pe telefon sau PC. Se pare ca Pokemon GO a prins chiar si la noi, e febra mare cu jocul asta. Eu as vrea sa-i vad cu alearga de nebuni pe afara cand sunt 40 de grade, cautand pokemoni. 😀
Mi-ar place și mie să văd o turmă de oameni umblând după pokemoni, încă nu am avut norocul ăsta :))