Știu, nu mai suntem în carantină, teoretic, și s-a tot scris despre pandemia Sars COVID-19 dar eu sunt ca Internet Explorer, mă mișc mai greu și reacționez cu câteva luni întârziere.
Voiam să fac un update aici, să le spun celor 4-5 urmăritori că sunt OK, chiar dacă nu am mai scris de la Crăciun.
S-au întâmplat multe lucruri în viața mea de când nu am mai scris. S-a întâmplat o pandemie care a devenit un fel de vedetă mondială și tot ce trăim acum este influențat direct sau indirect de pandemie. Pe scurt: vom trăi cu virusul ăsta, este deja parte din viața noastră. Când aud și citesc de ”noua normalitate” mă bufnește râsul. Ce știm noi ce e normal și ce nu e? Era normal că eram înghesuiți în spații închise și ne calcam în picioare la ieșire/intrare? Era normal când îmi suflau alții în ceafă la coadă la supermarket? Era normal când copiii erau înghesuiți câte 25 în săli de clasă mici? Era normal ca produsele sa fie expuse fără protecție, pâinea pe care urma să o cumpăr eu să fie pipăită înainte de alte persoane?
Dacă așa era normalitatea înainte, vreau să spun că noua normalitate îmi place mai mult.
Nfine, am spus că o să fac un update scurt. Deci, de când nu am mai scris s-a întâmplat așa: am lăsat job-ul după 8 ani, am fost recrutată pentru alt job, am stat închisă în casă 2 luni fără să o iau razna, am supraviețuit spaimei că voi muri de corona, m-a lăsat mașina după 7 ani de folosință, am cumpărat altă mașină, mi-am scurtat părul după mai bine de 10 ani de păr lung, copilul meu a împlinit 5 ani (nu îmi vine să cred că am copil de 5 ani) mi-am dat demisia de la job și am devenit freelancer (autonomo, PFA).
În momentul de față muncesc la proiecte noi. Îmi setez singură limite și deadlinesa, decid singură ce e bine și ce nu, ce pot face și unde să cer ajutor, nu urmez protocoale stupide pentru că ”așa se face” și poate cel mai important: pentru prima dată în aproape 9 ani de zile mă bucur de week-end pentru că sunt liberă.
De fapt, mă bucur pentru fiecare zi în care pot munci relaxată, în care fac ceva pentru mine și nu pentru alții, de fiecare zi în care am posibilitatea să învăț ceva nou. Mă bucur de fiecare zi în care sunt bine, eu și ai mei.
Să ne auzim/citim de bine până la Crăciun când voi mai scrie.
