Apropo de ce a scris Vali aici, am ajuns și eu recent la concluzia că majoritatea oamenilor se comportă precum animalele: au nevoie de cineva care să îi ghideze, să îi dreseze, să le sufle lucruri la ureche pentru că altfel ei nu fac conexiuni și nu acționează rațional. Fix ca o turmă de animale.
M-am lovit recent de lipsa asta de rațiune a oamenilor când am fost ca spectator la campionatul european de baloane cu aer cald care s-a defășurat anul acesta aici, în Mallorca pentru prima dată. Decolarea baloanelor trebuia să fie de pe aerodromul din vecinătatea satului în care locuiesc, la o oră stabilită și anunțată în prealabil așa că a fost foarte ușor pentru noi să ajungem printre primii, odată cu participanții la competiție.
La scurt timp după ce am ajuns noi a început să se strângă lumea. Multă lume adică, care nu doar că au blocat deja drumurile înguste de acces către aerodrom cu mașinile lor dar încercau să intre și pe teren, dacă s-ar fi putut parca fix lângă coșurile de baloane. Nu conta că accesul cu mașina e interzis pe suprafața aerodromului tot timpul nu doar atunci, zona era îngrădită, erau oameni la recepție care ghidau doar mașinile competitorilor, sute de mașini parcate deja pe oriunde la distanță. Idioții fără rațiune, fără neuroni inter-conectați, încercau să intre cu mașinile pentru că de ce nu, lor li se cuvine.
Am căutat să ne poziționăm cu spatele la soare pentru a face poze așa că am ales o margine opusă a terenului față de intrarea pe unde am venit. Și am așteptat, lumea venea, copiii zburdau, am așteptat, așteptat și iar așteptat. Doi oameni din echipa organizatoare au venit în mulțime și au spus că noi stăm bine așa pe margine și să rămânem tot așa și când încep să umfle baloanele. Ne-au spus că nu avem voie sub nicio formă să ne plimbăm printre coșuri când le umflă până se desprind de la sol pentru că este puțin vânt și devine foarte periculos. Dacă se va întâmpla, vor anula concursul. Ne-am conformat, serios, baloanele alea sunt imense și câțiva zeci de metri distanță de ele chiar nu afectează cu nimic vizibilitatea.
Oameni încă veneau, ignoranți, cu copii și cărucioare se plimbau printre coșuri; trecuse deja jumătate de oră de când baloanele trebuiau să decoleze. Era și puțin vânt dar se mai potolise. Tot mai mulți oameni veneau, timpul trecea, copiii zburdau pe teren printre coșuri, adulții se plimbau, competitorii făceau teste de vânt, testau buteliile, priveau în jur. Noi tot pe loc, în mulțimea de pe margine care a înțeles să stea pe margine. Mă întrebam, oare ce era în mintea zecilor de oameni care treceau pe lângă noi și vedeau că stăm așa pe margine dar ei își continuau drumul printre cușurile și buteliile cu flăcări, ignorând? Credeau că suntem ăia proști care stau la distanță? Noi nu veniserăm oare să vedem baloanele? Eram ăia tâmpiți care ne ținem copiii lângă noi în loc să îi lăsăm să alerge printre competitorii care, unii dintre ei, începuseră să își despacheteze balonul și să arunce flăcări din pompe?
Ori erau ignoranți ori pur și simplu creierul lor a încetat să funcționeze. Cum poți să îți lași copilul să alerge printre coșuri cu butelii care suflă flăcări de 2 m înălțime? Sau cum stai acolo în mijloc, lângă niște dispozitive care sunt imprevizibile mai ales dacă suflă vântul puțin? Era suficient să cadă un balon pe flacăra altui balon și să se producă o tragedie.
După mai bine de o oră jumate de așteptat copilul începuse să își piardă răbdarea și noi speranța că oamenii ăia ignoranți au vreo urmă de creier așa că am decis să plecăm când baloanele erau la sol, unele împachetate semn că s-a anulat concursul. Ne-am dus pe terasa unui restaurant din apropiere ca la scurt timp să vedem cum se înalță câteva baloane. Concursul se anulase așa cum ne așteptam, ”din cauza vântului” dar câțiva competitori au decis totuși să zboare pentru a nu dezamăgi publicul. Mai puțin de 15 baloane dintr-un total de 95.
Am pozat baloanele de la distanță ziua următoare pentru că nu mai am nervi și răbdare să mă amestec într-o mulțime de oameni înapoiați mintal. În ultimul timp evit festivalurile și locurile aglomerate tocmai din cauza asta, sunt sătulă să mă lovesc de persoane cu instinct de turmă și raționament lipsă. Nu mai merg la asociația de părinți de la școală pentru că m-am săturat să pierd 15-20 minute din timpul meu așteptându-i pe alții pentru a putea începe o activitate. Dacă ora stabilită este 17:30 și eu sunt acolo de la 17:28 mă enervez teribil să stau până la 17:50 pe motivul ”să îi așteptăm și pe ceilalți”.
În încheiere, las o galerie cu baloane pozate ieri și azi de la mine de pe stradă și din balcon. Astăzi, 27 octombrie a fost ultima zi de concurs și au zburat doar de dimineață.
