Motivele pentru care merg la sală deși nu slăbesc

A trecut deja un an de când merg la sală constant (3x pe săptămână) și eu tot nu am pierdut în greutate, kilogramele alea de care încerc să scap de după sarcină încă sunt la locul lor. Adică pe coapsele, șoldurile și abdomenul meu. Dar nu sunt supărată chiar deloc pentru că interiorul contează mai mult decât ambalajul, în caz de vânt puternic eu rămân pe loc, iarna nu îmi e așa de frig pentru că am un strat de grăsime care ține de cald, sunt mai greu de răpit pentru că nu oricine este dispus să mă ridice de jos, … insert orice glumă cu oameni grași here (…).

Cei care intenționează să piardă în greutate sau au trecut printr-un asemenea proces știu deja (sau ar trebui să știe) că e nevoie de deficit caloric pentru a slăbi. Trasul de fiare ajuta doar la un tonus mai bun. În fine, după ce în urmă cu doi ani m-am înfometat timp de 2 luni ca să pierd doar 3 kg (3 fucking kg, adică un kil jumate de două ori) am decis să mă resemnez și să merg la sală pentru sănătatea mea, nu neapărat ca să slăbesc. Gătitul de 3 ori pe zi 2-3 feluri diferite (deh, nu toată familia era la dietă deci trebuia să gătesc separat pentru fiecare), îngropatul în oale și vase murdare, petrecut mult timp în bucătărie nu erau activitățile mele preferate deci m-am lăsat păgubașă. Plus că visam des cartofi prăjiți și paste și nu aveam voie să mănânc cartofi și făinoase.

Ce mă motivează totuși să continui cu mersul la sală deși nu slăbesc?

  • este deja rutină. Știu că lunea dimineața după ce las copilul la școală merg la sală, apoi miercuri și vineri seara. Oricare alte treburi/activități îmi programez în funcție de zilele de mers la sală. Bineînțeles, cu mici excepții: când este copilul bolnav și trebuie mers la doctor, când suntem plecați pe undeva și nu ajung acasă în timp util, când are soțul treabă urgentă și nu are cine sta cu copilul etc.
  • după 9 ore de stat pe scaun cu nasul în monitor muncind, o ora sau o oră jumate de mișcare la sală sunt fix ce am nevoie.
  • este cel mai lung proiect al meu, pe lângă blogul ăsta pe care îl am din 2010 și unde scriu din joi în Paște.
  • am un tonus mai bun, rezistență mai mare la efort și postura corpului mai bună.
  • este printre puținele lucruri pe care le fac pentru mine și nu pentru bani sau pentru cei apropiați.
  • așa mai evadez și eu de acasă fără soț și fără copil :)) . Lunea dimineața este o plăcere să conduc dintr-un sat în altul (sala la care merg este în satul vecin), pe un drum care străbate câmpuri și dealuri, toamna văd cum se ridică ceața lăsând loc soarelui, câteodată văd pe cer și baloane cu aer cald cum se înalță. Pitoresc, ce mai …
  • mai socializez și eu cu necunoscuți. Adică eu îi întreb dacă mai folosesc aparatul cutare, ei mă întreabă dacă pot să aprindă ventilatorul, chestii dinastea :))
  • câteodată mă uit la seriale în timp ce fac cardio. Este un avantaj să văd altceva la televizor decât ”Dora the explorer” cum rulează pe televizorul nostru de acasă atunci când este aprins.
  • nu slăbesc dar măcar nu mă îngraș. Mă mențin.
  • ascult muzică bună în căști cu volum la maxim și îmi imaginez că sunt eu pe scenă cântând. Toți fac așa, nu? Nu oi fi eu singura care își imaginează că e cântăreață … Sau?
  • port haine mulate de fitness ca mai apoi să îmi fac selfie în oglindă și să mă laud că merg la sală :)) . Când nu e nimeni în jur să mă vadă că îmi fac selfie, of course. Pentru că, la fel ca altora, și mie îmi este puțin jenă să îmi fac poze în locuri cu mult public.

Nu am nicio încheiere pentru articol. De fapt am un sfat de încheiere: Faceți mișcare cât mai multă! Organismul uman nu este conceput pentru sedentarism.

2 Comments

  1. unblogcolorat October 22, 2018
    • Roxi October 25, 2018

Leave a Reply

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dvs. pentru această folosință.Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-urile, vedeți Politica de utilizare cookie-uri.