Generația lui gluten free

Fără voia mea am ajuns să cumpăr în proporție de mai bine de 60% produse alimentare fără gluten. Pe rafturile supermarketurilor produsele fără gluten tronează, au o etichetă mică unde scrie ”sin gluten” sau ”gluten free” (etichetă pe care eu o văd doar când ajung cu cumpărăturile acasă, of course), produselor normale adică cu gluten ar trebui să li se facă stand separat, atât sunt de rare.

Nu am intoleranță la gluten dar totuși consum produse ”gluten free” fără să vreau sau fără să bag de seamă. Oare de ce? Glutenul ăsta chiar așa bau-bau e precum ”trasul de curent”? Ne bagă ”gluten free” fără să fie nevoie așa cum e băgată sarea iodată pe gât românilor?

Brusc, toată lumea suferă de intoleranță la gluten. Pediatrul mi-a spus să îi introduc cereale cu gluten copilului din a 7-a lună, tocmai pentru a nu dezvolta o oarecare intoleranță. Și așa am făcut, nu îl țin la distanță de gluten, nu glutenul e adevărata problemă la copii ci zahărul, sarea în exces și alte premixuri deghizate în biscuiți și ronțăieli ”sănătoase” ce se găsesc pe piață special pentru copii.

Mi-am amintit de o întâmplare amuzantă, apropo de gluten free. Eram anul trecut la un grătar cu vecinii în spatele blocului lângă piscină. Se întâmplă ca fiecare vecin să aibă minim un puiet, în medie câte 2 copii de familie deci, era plin de copii pe acolo. O vecină, drăguță din fire, a pregătit ca desert mojito pentru adulți și cupcackes pentru copii. Când a venit cu tăvile pline de cupcackes, tăvi mari de minim 50 bucăți, frumos decorate, cu un moț de cremă perfect presărat cu inimioare de ciocolată, eu și alte 3 gravide care nu am servit mojito (am fost 6 gravide în tot complexul anul trecut) dădeam ocolul tăvilor cu cupcackes, ne minunam cât sunt de perfecte și gustoase. Copiii ignorau, nici unul nu a venit la prăjituri, nici măcar de curiozitate. Deci NICI UNUL. Se înjumătățise una din tăvi (gravide pofticioase, ce să-i faci) și atunci apare o fetiță, se uită, apoi o întreabă pe vecina care le-a făcut dacă au gluten. Vecina spune că nu au, nici mult zahăr. Fetița se luminează dintr-o dată și aleargă pe la fiecare copil țipând că nu au gluten. În următorul moment toți copiii erau în jurul mesei cu mâinile pe cupcackes. Bine măcar că apucasem să mănânc 2 bucăți :))

De ce ai priva un copil de bucurii mărunte, doar pentru că au gluten? Îmi e greu să cred că toți copiii vecinilor au intoleranță la gluten dar probabil așa le-a fost impus în familie, că glutenul e bau-bau, să stea departe de el. Și acum îmi vine în minte fericirea de pe chipurile atâtor copii când au aflat că prăjiturile nu aveau gluten.

 

chocolate-mini-cupcakes-749498_960_720

 

imagine de pe pixabay.com

 

 

Postarea de comentarii pe acest site reprezintă acceptul dumneavoastră în ceea ce privește stocarea și procesarea datelor furnizate prin formularul disponibil în acest sens, în conformitate cu politica noastră de confidențialitate.

Leave a Reply

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dvs. pentru această folosință.Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-urile, vedeți Politica de utilizare cookie-uri.