… a-ti uita cheile si a ramane blocat afara din casa duminica dupa-amiaza. Am trecut si peste asta. Usa noastra se blocheaza automat cand o inchizi asa ca daca ai apucat sa o inchizi si mai apoi sa te cauti in buzunare de chei incepi sa te panichezi. Dar am trecut si peste asta, la fel cum am trecut si peste frica de apa cand m-am panicat ca nu mai simteam nisipul la picioare si mainile si picioarele nu mi se sincronizau sa ma mentin la suprafata. Mai am vreo cateva “frici”, care dupa ce le infrunti, parca nu ti se mai par asa mari si negre.
O vecina a fost draguta, ne-a primit la ea ca pe sinistrati si a sunat un nene care se ocupa cu deblocat usi (aparent aia e meseria lui, sa vina la orice ora sa deblocheze usi). Nenea a ajuns intr-o ora, a deblocat usa in mai putin de un minut cu o scula pe care inca o caut pe interneti 🙂 . Nu se gaseste de vanzare, daca ar fi, toata lumea ar intra in casa la toata lumea fara chei, doar cu scula aceea.
Pentru vecina draguta am facut o coronita pe care i-am atarnat-o de usa a doua zi cu un biletel. Cand s-a intors de la servici si a vazut-o, a fost impresionata, a sunat la usa noastra sa ne multumeasca, de parca noi am ajutat-o pe ea, nu invers.
