Ieri a început cupa mondială din Brazilia. Am ratat primul meci, bineînțeles, pentru că am avut altceva mai bun de făcut decât să mă uit la un meci unde nu a jucat România (oh, wait, Romania nu s-a calificat la cupă) nici măcar Spania nu a jucat. Voi afla oricum scorurile de pe Facebook, la toate meciurile. Deși sunt absolut sigură că voi viziona doar o partidă, maxim două din acest campionat, nu pot spune că nu simt campionatul print toți porii. În magazine văd numai articole pentru campionat, reclamele la TV sunt cu referire la ”World Cup Brasil 2014”, fie că sunt reclame la șampon, mobilă sau oale. Hypermarket-urile au oferte pentru campionat, gen: 20 beri+1 gratis, sticlă de bere cu câte o pungă de cipsuri sau popcorn lipită de ea, găleți de popcorn cu eșarfă cadou, tricouri cu ”Brasil” pe care spaniolii le poartă cu mândrie. Am și eu un astfel de tricou. Mi-am făcut și o poza cu el.
Melodia cântată de Shakira nu mi se pare senzațională. Dacă ”Waka-waka” a fost hit în 2010, cea de anul ăsta e cam trasă de păr.
Pot spune ca m-am uitat cu mai mult interes la o emisiune pe Discovery despre cum a fost construit și proiectat stadionul din Maracana pentru campionat, decât mă voi uita vreodata la o partidă. Este interesant cum s-a investit o grămadă de bani pentru renovarea stadionului când Brazilia e cu economia la pământ și nivelul de trai a cam scăzut în ultima perioadă. Protestele brazilienilor pe tema ”avem stadioane dar suntem cu buzunarele goale” nu le vom vedea niciodata la TV, are grijă FIFA să scoată doar ce e mai bun din urma campionatului, restul sunt detalii și nu mai contează.
Oricum, am 2 microbiști în casă și îmi ajunge:
