Chiar deloc. Am cumpărat toate cele 3 volume de Black Friday pentru că erau la ofertă și pentru că am văzut prea multă publicitate pe seama cărții. Pozele de pe Facebook cu citate din ”Fluturi”, cu cartea pe picioare unde se văd mai mult bulanele sau pozele cu mâna pe carte să se vadă manichiura cu gel și inelul cu piatră de la iubi mi-au stârnit curiozitatea, vă spun.
A nu se înțelege că fac vreo recenzie sau că am ceva direct cu autoarea cărții și o critic. Nu, ce voi scrie în continuare este o părere personală despre o carte citită, atât.
Atenție, acest articol conține spoilere.
În mare, deși sunt 3 volume grosuțe, Fluturi este foarte ușor de citit, nu se urmărește niciun stil literar, limbajul este adesea unul de lemn, autoarea narează la pers. I.
O să încerc să fac un rezumat pe scurt al poveștii. Irina, o fetișcană de 19-20 ani din Brașov este personajul principal feminin. Ia priviți cum se descrie ea:
“Am cam un metru şaptezeci înălţime şi aproximativ 60 de kilograme şi… am sânii mari, foarte mari, adică imenşi. Sunt complexată de asta. Ştiu că bărbaţii sunt atraşi de sânii mari, dar ai mei sunt exageraţi! Am părul blond, dar nu blond deschis, ci de culoarea nisipului. Şi e ondulat natural şi atât de lung, încât uneori mă aşez pe el, dacă nu este prins. Ce să-ţi mai spun? Am ochii verzi şi mi se spune des că sunt expresivi. Hai să-ţi zic şi despre stilul meu vestimentar. Eu nu mă îmbrac la fel ca toată lumea, pentru că am stilul meu. Îmi plac ţinutele feminine; rochiile lungi, mai ales dacă au croială medievală; fustele şi hainele în care mă simt lejer. Nu suport să fac parte din tipare şi nici să mai văd alte tipe îmbrăcate la fel, de aceea încerc să fiu unică.”
Despre caracterul ei spune că este simplă, prea matură pentru vârsta ei, inteligentă, foarte bine educată și modestă (hahahaha). Ce să mai … o lady care atrage priviri oriunde se duce, face ca bărbații să roiască în jurul ei și să se îndrăgostească instantaneu de ea. Limbajul de mahala folosit uneori nu o prea încadrează la categoria lady, dar ăsta e doar un detaliu.
Irina este abordată într-un club de un băiat bogat cu influențe, pe numele lui Matei și de fratele vitreg a lui Matei, Robert. La scurt timp se mută în vila lui Matei de la Snagov și așa începe povestea lor de iubire. Povestea de iubire a celor 3, pentru că Matei locuia în vilă cu fratele lui de suflet, Robert, cu fetița lui și cu o dădacă/îngrijitoare. Robert nu era doar un frate vitreg, era cățelușul lui Matei, asociatul lui în firmă și șoferul/vornicul/servitorul Irinei. Prin urmare, Robert se îndrăgostește nebunește de Irina, are grijă de ea, o protejează de Matei când acesta o bate (da, o mai și bate din când în când și o violează pe un câmp), plânge împreună cu ea, o plimbă de colo-colo (în povestea lor, drumul Brașov-Snagov și retur e ca un drum până la un Mega Image), o caută pe Irina oriunde ea fuge/se ascunde și o aruncă înapoi în brațele lui Matei, doarme noaptea cu ea, o mângâie etc. toate astea fără ca Matei să bănuiască măcar că ăștia doi se iubesc. Nuuuu, cum dracu, Robert e fratele lui.
Acțiunea continuă cu multe plecări ale Irinei când e sătulă de posesivitatea și gelozia lui Matei, multe răsturnări de situație, multe mângâieri cu Robert (doar mângâieri, sex nu fac sub acelaș acoperiș cu Matei, ar fi chiar culmea), șantaje, amenințări, plânsete (de multe ori Irina plânge toată noaptea, câteva zile, plânge împreună cu Robert și Matei; nu am văzut în viața mea pe cineva să plângă atât de mult mai ales bărbați) dar întotdeauna Irina se întorce la Matei, pentru că îl iubește din tot sufletul. Pe el, pe Robert și pe alți 2 în acelaș timp. Oriunde încercă ea să fugă, să încheie orice socoteală cu Matei și Robert, mereu apare Robert așa, de nicăieri, ca și cum se teleportează. În fine, tot volumul 3 este despre cum suferă ea că nu poate să se iubească cu Robert în voie din vina lui Matei, face sex în sfârșit cu Robert în Veneția, Peștera și Instambul, mai suferă puțin când află că Robert e de fapt prietenul ei imaginar (da, avea un prieten imaginar care o cunoștea dinainte să se întâlnească ea cu Matei și care o suna la telefon fără să vorbească, doar asculta) apoi, după 5 ani de trai bun în vila de la Snagov cu cei doi frați Irina decide să plece singură în Germania să înceapă o nouă viață, să uite de toți și toate, să uite de iubirea lui Robert care era un fătălău pentru că îi era frică să îi spună lui Matei că o iubește. După aproximativ 8 luni în Germania, ei încă nu îi trecuse iubirea, încă se gândea la Matei și Robert. Până într-o zi când apartamentul de lângă locuința ei este închiriat de cineva. Cine credeți că a ieșit pe balcon să își cunoască vecina? Robert, of course, v-am zis eu că el se teleporta tot timpul. The end, așa se încheie volumul 3 din Fluturi.
Să o spun drept, eu aș fi terminat povestea după primul sfert din volumul 1, după prima plecare a Irinei, după prima palmă primită și după prima criză de gelozie a lui Matei. Restul, e doar lălăială și răsturnări de situație, mai rău ca în telenovele. De fapt, cartea Fluturi dacă ar fi ecranizată ar întrece orice scenariu Hollywood/Bollywood, orice film SF, telenovelele turcești sunt parfum pe lângă Fluturi.
Probabil vă întrebați de ce am continuat cu cititul până am terminat și volumul 3 dacă m-am plictisit oricum în prima jumătate a volumului 1. Ei bine, povestea în sine e captivantă, te ține scai să afli când are de gând să și-o tragă cu Robert sau cât are de gând autoarea să mai fabuleze. Deși se spune că Fluturi e inspirată din poveste reală, aș băga mâna în foc că doar 2% e realitate și restul ficțiune și imaginație.
Să spun ceva și despre titlu Fluturi. Sunt fluturii pe care îi simțea Irina și Robert atunci când erau unul în preajma altuia, când se mângâiau și se sărutau pe frunte, când faceau sex la rece cu petale de trandafiri etc.
Nu recomand cartea adolescentelor ca mai apoi să trăiască cu impresia că bărbații cocalari cu bani agață fete modeste și inteligente în club. Nu dragelor, ăia agață de obicei fete disponibile pentru o noapte.
Cata rautate domne’! Cata rautate…
Chiar deloc 😀
Subscriu! Ai descris exaxt ceea ce am gândit și eu citind cărțile, din pură curiozitate le-am cumpărat și eu, dar….adevăr cam tot 2% cred că există în poveste! Iar limbajul acestei “Lady“ lasă de dorit! Dezamăgitor!
Dacă vreau să citesc povești de dragoste bine scrise, citesc Jojo Moyes 🙂
Literatura ieftina,fara pretentii,de duzina.
Chiar am căutat recenzii de genul ca să mă asigur că nu sunt singura care gândește așa. Mulțumesc mult!
perfect de acord. Sunt o scorpie invidioasa pe Irina si iubirea ei…
Special am cautat opinii de genul asta, ma gandeam ca sunt eu nebuna. Dupa primele 50 de pagini din primul volum, am vrut sa o arunc si sa nu mai citesc. Cautand opinii pe net, am dat de un articol din ziarul Adevarul in care autoarea povestea ca intreaga naratiune e bazata de viata ei, deci totul e real. Chestia asta m-a determinat sa continui. Intr-adevar, are un stil aparte de a scrie, nu poti lasa cartea din mana deloc.
Individa iese oricum din tipare si acum….are vreo 8-9 copii adoptati, are in continuare grija de toate animalutele posibile, chestii.
Mă….o fi reală, cine știe. Eu pe aia 2 i-as fi pus la zid cu chilotii in vine si ii impuscam in cap dupa evenimentele din primele 100 de paginu. Dar eu sunt eu.
Dar acum sincer….tipa a suferit de o mare lipsa de apreciere. Toti sa o descrie in atatia termeni hipebolici? Odata la 10 pagini o ridica unul in slavi. Efectiv tipa se descrie pe sine, prin cuvintele celorlalti, ca fiind o tipa fara defecte de niciun fel. Ceva nu e in regula la mansarda
Dacă absolut tot ce a scris în cartea aia este bazat pe povestea ei de viață înseamnă că are niște probleme grave. Eu tind să cred că e multă ficțiune.
E varza rau!
Buna tututor!
Pe mine ma mira faptul ca a fost foarte faimoasa pe fb cu citatele ei de liceu :)))
Regret nespus ca am cumparat cele 3 volume si insomnii,dar chiar eram curioasa daca isi schimba firul literar pt ca e pe câmpii rau de tot femeia!
Carti tip jurnal,nimic deosebit,chiar gretoasa as spune mai ales cand prezinta de nu stiu cate ori cum prepara ea crenwusti la micul dejun si ceai.
Scris de lemn,se vede ca sunt din jurnal.
Aiurea este faptul ca sunt atatia care nu au cultura literara si apreciaza porcariile de genul asta!
Am primit insomnii…mi e greata..nu stiu ce vrea femeia asta jur!
Din primele pagini vine si se apara zici ca abia a iesit dintr o divergenta cu cineva!pff
N am nimic cu nimeni dar mi e sila ca se promoveaza atat,mai bine ar citi chestii adevarate decat sa ne pierdem banii pe baliverne!
Nota 1 din oficiu!
Multumesc ca ai povestit cum se termina. Nu mai suportam sa citesc asemenea ” poveste de dragoste”. Deja de la inceputul primei carti iti dai seama de ce mesaj transmite. Autoarea ar trebui sa scrie carti despre relatiile toxice, nu de dragoste
am primit o si eu ca reconandare de carte sensibila si wow! dupa exact primul sfert am intrebat cititorii care mi au recomandat-o daca e asa toata cartea. destul de previzibila si plictisitoare. multumesc pentru dezvaluirea prietenului imaginar. am presupus ca asa e dar nu a vrut frate nimeni sa mi confirme. am zis ca termin vol 1 pt ca urasc sa incep ceva si sa nu termin dar spun cu sinceritate ca e prima carte cretina pe care o citesc. oameni nehotarati, slabi in bataia vantului. o tampenie cu o carte erotica era mai castigata.
va multumesc ca aveti aceleasi pareri si a avut probabil acest succes pentru ca lumea e plina de fete slabe nehotarate si proaste. si nu e rautate.
Este mult prea trasă de păr povestea cu prietenul imaginar :)). Nu e normal să te sune necunoscuți, să nu vorbească nimic la telefon în schimb tu să dezvălui toată viața ta. Când am aflat că era Robert m-a bufnit râsul. De fapt, cam tot ce înseamnă ”Fluturi” mi-a provocat râs.
Nimic nu are logica in cartea ei, le-am achzitionat lafel ca si dumneavoastra ptr ca erau la un pret foarte accesibil si din pura curozitate. Acum sunt la jumatate celui de-al doilea volum si tot ce pot sa spun e ca tot firul narativ este atat de slabut si copilaresc. Lasand la o parte faptul ca nu voi recomanda nimanui aceasta carte, sper ca fetele si domnisoarele sa nu o ia cumva in serios pe aceasta Irina, care desi cica se considera o “femeie” inteligenta, cade de atatea ori in capcana celor doi mitocani si misogini! Nu, nu asa se comporta o femeia serioasa, si nici macar una indragostita!
Cea mai proastă carte citită vreodată. Cine spune ceva bun despre ea, are ceva la mansardă.
Am cumparat cartea, ca sa ii fac prietenei mele ,era mare valva in jurul iar dat fiind faptul ca suntem toti din brasov am zis ce naiba ,iar seara cand s-a apucat sa o citeasca dupa primele 30 de pagini a aruncat-o la gunoi , au fost cei mai prosti 55 de lei cheltuiti de pana acum.
Am vazut elogii aduse acestei carti de profesori,preot ,nu stiu ce sa mai cred.Parerea mea ca orice discutie pe marginea acestei carti nu-si are rostul.Daruiesc toate cele trei volumeoricui le doreste pentru ca nu vreau sa tin in biblioteca mea asa ceva.Ceva mai mizerabil cu” pretentii ” n-am citit nicicand.
Nu le vrea nimeni !Stau si ma tot gandesc,oare toata valva asta in jurul cartilor nu a fost cumva regizata,ca prea si-au dat silinta !In concluzie sunt bani aruncati pe fereastra !Credeam ca doar eu nu reusesc sa inteleg esenta !?O sa ma rezum in continuare la autori straini !
Și mie mi s-a părut o carte foarte slabă, dar (cred că dintr-un soi de masochism) am citit-o până la capăt. Lăsând la o parte limbajul cam de mahala pe care îl folosește, și povestea în sine este neverosimile și plină de contradicții. Irina, frumoasa, inteligenta, femeia plină de calități pe care tatăl ei a sfătuit-o să se întrețină singură, să aibă un serviciu; stă pe banii lui Matei. Nu-i de mirare că-i trece cu vederea violențele. Da, așa cum s-a spus aici, iubește concomitent vreo trei bărbați și toată lumea e la picioarele ei. Oare de ce se cumpără așa de bine?
E foare interesanta carte cand o citesti la o vârstă oarecare… Eu am 14 ani si aceste volume m-au învățat multe… Desigur daca ai peste 20 ani nu ti se pare interesanta… Si începutul cărți recunosc destul de plictisitor dar asta nu te face sa o arunci si sa nu o mai citesti… Daca ai pasiunea de a citit chiar si la o vârstă tarzie aceasta pasiune creste mai mult. Si nu cred ca puteți sa judecăți aceasta poveste doar ca nu va place si ca nu va impresionat. Punetiva in locul Irinei si o sa vedeți si plîngeți cum a plins si sunt sigura ca ați facut o mare greseala scriind comentari ireationale
same! :))
Primul volum a fost cat de cat suportabil, dar la al doilea deja imi crestea tensiunea. De femeile mature care nu realizeaza ca tot ce se intampla in carte sunt aberatii, nu imi e mila, dar ptr fetele care inca merg la scoala si/sau au primele experiente in dragoste, ar tebui facuta o materie la scoala in care sa le invete ce NU trebuie citit. Ar fi pacat sa creada ca dragostea ptr cineva inseamna sa te injosesti ca persoana. Groaznic!
perfect de acord. Sunt o scorpie invidioasa pe Irina si iubirea ei…
Mie una mi-a placut foarte mult sa stiti, este foarte atractiva povestea dintre irina si Robert si totusi as vrea sa stiu daca ei 2 raman pana la urma impreuna…?!
Dacă ar mai scrie Fluturi volumul 4, tot nu ar rămâne cei doi împreună. Ar mai fi câteva răsturnări de situație, Irina s-ar întoarce iar la Matei, ar mai pleca de câteva ori de la el pentru că o bate, ar mai plânge câteva nopți și cu Robert tot nu ar rămâne împreună :))
Trilogia este enervanta
Acum câțiva ani am încercat sa citesc primul volum. Toate colegele mele erau înnebunite după Fluturi. Așa ca intr-o zi, in pauza de masa am cerut cartea sa o răsfoiesc. A fost prima data când am foat socata de o carte. M-am chinuit sa termin primul capitol. Limbajul de lemn, parca ar fi scrisă de un copil de 12 ani care descoperă ca își poate scrie gândurile intr-un jurnal, povestea de o plictiseala cronica, nimic intrigant. Am crezut ca am o problema. Și m-a urmărit gândul asta pana azi când am descoperit acest articol. Am avut tentativa de a cumpara seria Fluturi la fiecare târg de carte la care am participat. Mulțumesc ca mi-ai împărtășit gândurile. Acum mi-a trecut și ultima fărâma de curiozitate.
Am auzit că era destul de scumpă trilogia pe la târguri. Adică de banii ăia cumpărai alte 2-3 cărți bune. Eu nu am rezistat tentației și le-am cumpărat când am prins o ofertă online :))
da… read my mind…carte per total captivantă, pasaje relativ interesante…dar ceva este prea mult.. prea multă iubire din partea Irinei…ceva in cartea asta este prea mult. :)))
Siropoasă recenzia, m-am amuzat!
Plânge și iubește prea mult Irina :))
Am ras si am aprobat fiecare cuvânt din acest review. Irina Binder are stilul de a scrie al unei adolescente mediocre care nu a citit prea multe cărți bune la viata ei si care a chiulit la 80% din orele de limba română de la scoala iar la restul a dormit fiind obosita dupa noptile petrecute în club.
Aceasta carte nu este decât o telenovela ieftină,proasta si cliseica! Am primit- o cadou dar nu recomand, e o porcărie, imi pare rau pt adolescentele care citesc aceste carti si isi fac probabil o parere greșita despre viata!Feltelor bărbații buni nu se “agata in club” iar femeile inteligente nu stau lângă bărbați care le violează, le inseala si le bat!
Citind cele 3 volume ale cărții (defapt am reușit să citesc primele două și o parte din ultimul) mi-au venit în minte revistele cu rețete de gătit care se tipareau cândva.. Apăreau lunar și aveau câte un supliment ce conținea povestioare lacrimogene pentru gospodine. Cam așa este această carte. Eroina este o doamnă depresiva, dar vrea să pară o femeie deosebit de puternică. Pe mine una m-a disperat cât poate să plângă în carte. După mine, volumul trei este clar tras de păr. Îmi pare rău să spun, dar aveam probabil așteptări prea mari. Pentru mine această carte este o dovadă că tot ceea ce se promovează agresiv se vinde. Tot… Una dintre cele mai proaste cărți citite de mine. Clar
Am un respect deosebit pentru cărți și literatura, în general. Este prima carte pe care, literalmente, am aruncat-o la coșul de gunoi, undeva, într-o tara îndepărtată, furioasa ca lectura mea de vacanta fusese intinata de o asemenea “maculatura”.
Nu înțeleg cum o editura se poate discredita, publicând texte de “mahala”.
O porcărie!Dezamagire totala,greșeli gramaticale,n-am citit ceva mai prost in viața mea!Bani aruncați degeaba,timp irosit!Nici nu merita sa-mi pierd vremea criticând!NU recomand!!!Nu cumpărați,nu citiți!
Dacă vreți cărți bune ,citiți Dostoievski,Dumas,Rolland,Dreiser etc .Cititi clasicii fraților ,au un parfum aparte și cărțile lor sunt excepționale și nemuritoare .Sa nu uit și clasicii romani sunt f.buni .