După ce am locuit mai bine de un an în Palma, oraș ”măricel” în comparație cu orășelul unde am crescut, am decis să ne mutăm la sat. De 5 ani locuim la sat în armonie cu mallorquinii autentici, cu obiceiurile lor, cu limba, tradițiile și mâncarea lor. Nu vă gândiți că este un sat în care trec vacile și căruțele pe stradă (se mai aud câteva găini cotcodăcind sau oi behăind în depărtare) sau un sat fără toaletă în casă și apă curentă. Nici vorbă, aici toate străzile sunt asfaltate, au sediul 3 bănci, 2 cabinete stomatologice, există teatru, bibliotecă, creșă, grădiniță, școală, teren de fotbal/tenis + bazin de înot, fabrici de cărămidă și termopane, minimarket-uri, restaurante, baruri. Ca un oraș mai mic, dar cu mai puțini locuitori, cam 2.941 suflete și mai multe tradații și serbări tradiționale.
Este locul perfect, la 20 minute de mers cu mașina până la cea mai apropiată plajă, 40 minute până în Palma care e și capitala insulei și 8 km până la al 3-lea oraș ca mărime din insulă. Autostrada vine până în buza satului.
Cu toate astea tot îmi mai lipsesc lucruri. De exemplu, nu livrează nimeni mâncare acasă. Putem doar să comandăm mâncare chinezească de la un restaurant aflat la 15 km depărtare, pentru că prețul transportului este inclus în prețul total sau să mergem noi la restaurante și să luăm la pachet (ceea ce se întâmplă frecvent). Bineînțeles, am putea comanda din orașul ăla aflat la 8 km depărtare dar costul transportului ar fi mai mare decât costul mâncării deci nu e renatbil sau am putea cumpăra pizza congelată sau alte chestii semipreparate și congelate dar nu vreau asta. Vreau un hamburger cu cartofi livrat acasă sau o salată bună sau niște crochete de pui. Atât.
Mai duc lipsă și de un salon unde să îmi fac mani și pedi (adică manichiură și pedichiură). Nu avem așa ceva la noi în sat, decât saloane de coafură și frizerii. Aș putea să mă duc în altă parte pentru mani și pedi dar nu vreau. Eu vreau să trec pe la salon după ce îmi las copilul la grădi sau înainte să îl iau, nu să îmi programez o parte din zi special pentru așa ceva. Nu din comoditate dar nu am timp de pierdut pe drum și pe căutat loc de parcare.
Pai si tanti udrea s-a luat de facut parcuri la sat. Bine, in sate cu wc in curte. Dar… totusi. 🙂
Avem și parc în sat, merci că mi-ai amintit. Da, am auzit și eu și de parcuri și săli de sport în sate unde nu e școală etc.
Prima dată când am fost într-un sat din Spania și am văzut cum arată am înțeles de ce străinii care trec prin Avrig îi zic „village”. La nivelul de pe dincolo până și village e mult spus pentru orășelul nostru.
Exact, aici sunt numite sate pentru că nu întrunesc anumite criterii să fie orașe, gen număr de locuitori. Ca infrastructură nu se deosebesc satele de orașe. Și în sate sunt blocuri și clădiri de birouri și alte chestii.
În schimb, în România, satele sunt alea unde există o singură șosea principală asfaltată, restul drumurilor sunt pietruite și unde nu există apă curentă, primărie sau dinspensar.
Astfel de sate sunt oaze de liniste si relaxare dupa parerea mea. Sunteti norocosi ca locuiti acolo si chiar imi imaginez cat de frumos este. 🙂
“Nu avem așa ceva la noi în sat, decât saloane de coafură și frizerii.” – pai, ce mai asteptam? 😀