Am găsit lucruri interesante în cărțile vechi achiziționate de la anticariat. Nu mă refer aici la povești uimitoare, basme, istorie, informații alterate din epoca socialistă etc., ci la lucruri folosite drept semn de carte pe care le-am găsit printre paginile cărților. O să vi le arăt puțin mai jos.
Încă din copilărie eram fascinată de lucrurile vechi/vintage: de la mărgele rupte, vederi (postcards), poze de familie alb-negru, cutiuțe de chibrituri cu print colorat găsite pe rafturile din beciul bunică-mii până la linguri de lemn, străchini, prosoape cusute, râșniță de piper de lemn existente încă în bucătăria de la țară. Visam să îmi deschid muzeu, sau măcar să am spațiul meu unde să strâng astfel de prostioare și unde să îmi expun colecția de șervețele. Ei bine, muzeu nu am deschis dar asta nu înseamnă că m-am vindecat. Continui să vizitez anticariate, atunci când timpul îmi permite și mereu plec acasă cu câteva cărți sau măcar cu o cutiuță de lemn pentru bijuterii.
”Anticariatele” de aici (puțin impropriu spus anticariate, sunt practic buticuri de binefacere, ele susțin diferite cauze prin vânzarea de lucruri primite prin donație) vând în special cărți în engleză, spaniolă și germană pe lângă alte lucruri așadar, cărțile în română le achiziționez direct de la editurile care livrează aici și/sau de la Depozitul de cărți al lui Călin.
Ne cunoaștem cu Călin de câțiva ani, am colaborat foarte bine în mai multe ocazii, comanda am plasat-o online iar cărțile au venit la timp și în siguranță de aceea îl recomand. Depozitul de cărți din Sibiu nu este doar o afacere cu vânzare de cărți, este un proiect mult mai amplu. Puteți citi mai multe despre ”Cărți fără preț” aici .
La depozitul de cărți nu găsești doar cărți vechi, eu de exemplu am luat literatură de liceu: ”Cel mai iubit dintre pământeni”, ”Moromeții”, ”La medeleni” etc. din colecția pusă la dispoziție de Jurnalul Național, colecție nouă. Am înțeles că și cărțile de specialitate: medicină, chimie, economie etc. au mare căutare la standul ”Cărți fără preț” pentru că la științele astea exacte nu s-au schimbat multe lucruri în ultimii ani, principiile de bază sunt aceleași indiferent de ediție sau de an.
Bineînțeles, aș putea cumpăra doar cărți noi, ar arăta perfect în bibliotecă, dar care ar mai fi farmecul? De ce atâta risipă doar pentru simțul estetic? Am luat ”Pe frontul de vest nimic nou” E.M. Remarque de la depozitul de cărți pentru că acolo am găsit ediția veche, aia pe care am citit-o în liceu atunci când în 2 săptămâni a trebuit întreaga clasă să citim cartea și noi aveam doar 3 cărți la dispoziție: 2 împrumutate de la biblioteca din Avrig și una pe care a împrumutat-o diriginta noastră de la biblioteca Astra din Sibiu. Și colecția Adevărul o are plus alte câteva edituri, în ediția nouă, dar eu pe aia am vrut să o recitesc, cartea veche cu aceeași copertă pe care am citit-o în clasa a 10-a. Am cumpărat și ”Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, exemplar pe care îl văzusem doar la biblioteca orășenească. Știu că există ”O istorie sinceră a poporului român”, de actualitate și ediție nouă dar eu am vrut să citesc istoria așa cum a fost publicată în România socialistă, să pot compara cam cât de alterată era informația în cărțile de atunci față de cărțile ce se găsesc acum în librării.
Printre cărțile achiziționate se află și un ghid turistic din Sibiu și împrejurimile Sibiului. În ghidul acela sunt descrise locuri și obiective care acum nu mai există, sau care și-au pierdut din popularitate.
Dacă aș fi cumpărat doar cărți noi, nu aș mai fi avut acum ce lucruri interesante găsite să vă arăt, pentru că aici am vrut să ajung. Să încep cu un bilețel de dragoste pe care l-am pus și pe Facebook anul trecut.
Bănuiesc că s-a consumat o poveste de dragoste interesantă între cei doi și Odrida are o imaginație foarte bogată.
În continuare 2 postcard-uri, una din ele vine de departe, tocmai din California.
… Andrei încearca să o impresioneze pe Cristina cu o poză de când era el bebeluș. Nice try, Andrei!
Își mai amintește cineva de Radio Contact? Am găsit un autocolant într-o carte.
… psalmi
Un cartonaș care habar nu aveam ce e. Surse de încredere au sugerat că este un carton de automatizare al mașinilor de cusut și al altor mașini dintr-o fabrică de textile, poate cineva să confirme? Un fel de computer, primii pași ai automatizării au fost astfel de cartonașe perforate cu o înșiruire de numere.
Chiar vorbeam cu o prietena ca ar fi fain sa existe un site cu carti vechi si chestii vintage. Mie imi place mult mirosul de carti vechi si stai linistita ca sunt solutii sa le faci sa arate fain in biblioteca.