… mă răzgândesc repede și nu mai plec. Nu că nu mi-aș permite, muncesc deci îmi permit dar nu plec de FRICĂ. Nu vreau să ies în afara bătrânului continent de frica de necunoscut și de chestiile ascunse care zac în necunoscut, gen viruși. Da, îmi place să văd locuri din Thailanda, Mexico, Australia, Asia, Texas dar doar la televizor. Eu prefer să rămân în bula mea protectoare, pe o piatră în mijlocul mării (piatra poartă denumirea de Mallorca) chiar și în concedii. Aș merge să vizitez țările nordice, ținutul vikingilor și Islanda decât alte locuri de pe alte continente. Poate și Scoția și Irlanda.
Citeam mai devreme o știre cum că în Madrid au fost depistate două persoane cu febră hemoragică. Una din cele două a murit și aproximativ 200 persoane care au intrat în contact cu bolnavii sunt puse în carantină. M-a apucat puțin teama, vă spun, mai ales că s-a întâmplat atât de aproape. Țin minte când am venit prima dată în Mallorca, în 2010, am făcut popas de odihnă în Veneția. Acolo țânțarii erau foarte agresivi și mari, mă vânau non-stop ca niște fiare prădătoare. Mi-au lăsat niște blânde pe picioare care au trecut abia după o lună. În tot timpul cât ei mă vânau eu mă rugam doar să nu fi mușcat vreun african sau congolez înainte și să îmi transmită ceva.
După știrea de azi parcă nu mă mai simt în siguranță. Niciodată nu am fost, era doar impresia mea. Nu îmi e frică de moarte dar îmi e frică că o să mor atacată de inamici invizibili cum sunt virușii cu care nu voi putea lupta pentru că nu voi ști de existența lor în preajma mea. Sunt ca niște ninjalăi, își fac treaba pe fugă fără să fie văzuți. Dacă stau bine să mă gândesc, nici dacă i-aș vedea nu cred că aș lupta. Bărbatu-meu deja știe pentru că mereu îi spun: dacă ar fi să ne pierdem în vreo junglă eu nu o să lupt. Când nu mai pot de foame sau de sete mă pun jos lângă un copac și aștept. La ce sens să lupt, să mănânc rădăcini de iarbă și gândaci dacă oricum mă va mușca un țânțar sau muscă țețe, voi lua malarie și voi muri. Sau voi muri de spaimă la primul piton văzut încolăcit pe o creangă. De ce să amân, doar pentru alte câteva zile de suferință? Dacă mă întâlnesc cu ursul mă prefac moartă că nu pot alerga în viteză, dacă vine cutremurul mă bag sub masă sau stau în pragul ușii. Cam astea sunt instinctele mele de supraviețuire și sper să nu fie cazul vreodată să mă bazez pe ele.
Same here, si mie mi-e teama de bacteriile pe care le poarta insectele astea nefolositoare! Cand ii vad pe cate unii ca pleca in Asia si Africa, mereu imi spun “oare s-au vaccinat? Mamaa, ce curajosi sunt!”.
Inainte de-a parasi continentul, inca sunt multe tari pe care mi-as dori sa le vad. Plus ca dupa ce as vedea tot ce-mi doresc din Europa, tina mea ar fi America de Nord. 🙂