Acești copii, viitorul țării

Citeam o știre  cum că băiețelul căzut în puț în urmă cu 2 săptămâni a fost externat și a ajuns acasă, bine, sănătos. Un lucru care mă bucură mult. Am ratat evenimentul, am citit știrea când deja a fost scos după 10 ore deci nu am stat în fața televizorului cu sufletul la gură cum probabil ați stat majoritatea dintre voi, totuși, m-a fulgerat un gând: în România în fiecare an un copil cade în puț/fântână/fosă septică/râu din fundul curții și moare. Nimeni nu se face vinovat, asta a fost sau ”așa a vrut D-zeu”, trecem mai departe. În România câțiva copiii sunt abuzați sexual în familie dar nimeni nu observă. Cel de-al doilea părinte, vecinii, profesorii, bunicii nu observă, nu le pasă sau cred doar că e copilul răsfățat și pleosc, îi mai trag una peste cap sau la ”funduleț”, să se învețe minte și să schimbe atitudinea.

Tot în România, o mare parte din minori sunt abuzați fizic de către părinți pe principiul ”eu te-am făcut, eu te omor”. E suficient să dai o tură prin parc și să vezi reacția copilului când părinții sau buncii îi arată palma. Se citește spaima în ochii lui, pentru că palma aia o vede și o simte și acasă. Pe ei cine îi mai protejează?

Au decedat bebeluși din cauza rujeolei și epidemia încă nu a trecut. Mulți copii vor rămâne marcați în urma internării la infecțioase fără părinți alături. Se face cineva responsabil pentru situația asta? Statul care nu pune la dispoziție vaccinurile sau părinții înconștienți care nu își vaccinează copiii? Cât o să mai continue? Nu știm, trecem mai departe.

În România se nasc anual mii de copii fără să fie recunoscuți de către tată, o parte din ei sfârșesc abandonați în maternitate. Cu toate astea, Coaliția pentru Familie a inițiat un referendum în care se dorește modificarea Constituției astfel încât FAMILIA să fie formată numai prin “căsătoria între un bărbat și o femei”. Adică o mamă sau tată care își cresc singuri copiii, un cuplu gay care își crește copilul adoptat pentru că o familie (mamă+tată) l-a abandonat ca pe un gunoi, doi frați orfani, nu pot constitui o familie. Om vedea ce votează parlamentarii.

România este țara în care corupții și infractorii (incluzând violatorii de minori) sunt grațiați, unde Protecția Copilului există doar cu numele pentru că mie nu mi se par deloc protejați copiii, unde se dorește înghețarea indemnizației pentru creșterea copilului și așa mică în comparație cu cheltuielile unui nou-născut, unde BOR are influență politică și civică și ne îndeamnă subtil cu cine să ne-o tragem și cu cine să ne creștem copiii, țara unde s-a dorit la un moment-dat interzicerea avortului. România este țara fără viitor pentru că viitorul sunt acești copii care nu constituie o prioritate pentru statul român.

Ne mai mirăm că, conform unor date statistice neverificate (cică), în anul 2016 s-au născut mai mulți copii în diaspora decât în România? Nu, nu ne mai mirăm.

Scriu toate astea la nervi și fac comparație cu ce se întâmplă aici. O să vă spun pe scurt. Încă din timpul sarcinii am fost sfătuită să asist la cursuri prenatale susținute de o moașă. Cursuri aparent banale, unde făceam exerciții de respiro și ni se aduceau la cunoștiință informații pe care le citisem deja au fost de fapt cursuri psihologice. Ne-am mai întâlnit cu moașa de vreo 2 ori și după naștere, să se asigure că nu sufăr de depresie și că totul e OK în noua noastră viața. Vaccinurile le-am făcut urmând schema plus câteva opționale pentru că le-am cerut noi, nu ni le-a băgat pediatrul pe gât. Când am înscris copilul la grădiniță am depus și o copie după lista de vaccinuri făcute până în acel moment, pentru că e normal să se țină o evidență în caz de epidemie. Tot la grădiniță, copiii au parte de un control psihologic săptămânal, astfel e imposibil să trecem cu vederea schimbările de temperament. Avem în plan împreună cu asociația de părinți să facem o întâlnire cu un nutriționist care să ne învețe ce ar trebui să consume copiii la 2 ani, de ce să îi ferim, cum să gestionăm momentele cu mofturi la un copil etc. Asta suplimentar, meniul de la grădiniță este deja conceput de un nutriționist. La grădiniță se pot înscrie copii începând de la 4 luni, pentru că după 4 luni mamele se întorc la muncă. Mereu sunt locuri, nu există liste de așteptare. Dacă nu sunt locuri, se mai construiește o grădiniță în zonă. Nu văd copii plângând în parc, părinții nu zbiară la ei, nu îl bat când copilul trece printr-un tantrum. Toate restaurantele au scaune pentru copiii + meniu special pentru ei. Nu am văzut niciodată copii transportați în mașină fără scaun special, ”las că până la Cucuieții din Deal nu se întâmplă nimic” nu funcționează aici. Există parcuri frumoase și îngrijite la fiecare 3 km, spitale și clinici unde secția destinată îngrijirii copiiilor este frumos amenajată astfel încât copilul să se simtă ca într-un loc de joacă, nu într-un spital. Festivalurile locale includ o grămadă de activități gratuite pentru copii, se asigură și transport dacă e nevoie.

Toate astea pentru copii, pentru că unele țări cu apă caldă au conștientizat că cei mici sunt viitorul și ei sunt prioritari în decizii și fapte. Sper că până la sfârșitul anului să depun deja actele pentru cetățenia lui Fabian, nu o să mi fie cetățean român.

Mai jos, o poză cu mine și fiu-meu fără nicio legătură cu articolul.